Cronica Hammerfall, Sabaton, Bullet

Hammerfall, Sabaton & Bullet in Oslo

3 formatii suedeze in concert in Oslo. E prima data cand merg la
Rockefeller si concertul nu e sold out.
Am ajuns in sala undeva la jumatatea concertului Bullet. Nu i-am
ascultat pana acum, nu aveam nici cea mai vaga idee ce canta si cine
si cati sunt. M-am dus unde se aflau amicii mei, si anume la cel mai
inalt nivel al salii si mi-am aruncat ochii spre scena. Am vazut 4
barbati (al 5-lea era ascuns de o constructie in sala) care parca ii
teleportase cineva dintr-un concert din anii 80, cu blugii si hainele
de piele din vremea respectiva si cu muzica tot de atunci. Vocalul te
ducea cu gandul fie la AC/DC, fie la Accept. La fel si riffurile de
chitara. Fara a fi o formatie care sa impresioneze prin originalitate,
a fost placuta intoarcerea in timp si performanta chitaristilor care
se ‘duelau’ cu chitarile deasupra capetelor sau la spate. Nu-mi aduc
aminte decat doua melodii din setlist: Dusk til down si Bite the
bullet.

N-au fost prea multe modificari pe scena asa ca destul de repede si-au
facut aparitia cei de la Sabaton. Toti in pantaloni de camuflaj. Mai
putin tobarul. Tot showul m-a facut sa ma gandesc la o reclama
Duracell pentru ca solistul a alergat, a facut fandari, a dansat cu
microfonul si a topait aproape in continuu. Iar tobarul parea sa fie
la ultimul concert din viata si vroia sa dea tot ce are mai bun. Din
pacate chitaristii parca erau lipiti de podea. Dar publicul a fost in
extaz, aproape toata lumea ridica mainile in aer, aplauda sau topaia
la indrumarile solistului. Si in pauzele dintre melodii se scanda de
regula ‘Sabaton!Sabaton’, ceea ce a parut sa-i impresioneze pe
artisti. Drept urmare publicul a fost rasplatit cu strangeri de maini
din partea solistului.
Au fost si probleme cu tobele care nu erau bine fixate si un nene se
perinda mai mereu pe scena lipindu-le. Si evident ca n-a scapat de
glumele cu tenta sexuala ale solistului. Pe mine una nu m-a convins
complet showul Sabaton, dar sunt convinsa ca daca eram in primele
randuri, experienta era cu totul alta. Parea imposibil sa nu topai la
unison cu restul oamenilor, mai ales pe combinatia incendiara de la
final dintre Attero Dominatus, Primo Victoria si Metal Machine.
Playlist:

Ghost Division
Panzer Battalion
Cliffs of Gallipoli
40:1
The price of a mile
Primo Victoria
Attero Dominatus
Metal Machine/Metal Crue

Dupa o pauza ceva mai lunga in care scena a fost rearanjata si o
miniscena a fost plasata in mijlocul scenei, a inceput concertul
Hammerfall. Intr-o bezna completa, cu o voce recitand versuri pe
fundal si-au facut aparitia unul cate unul si showul a inceput cu
Punish and Enslave si inca de la primele lumini parea aproape sigur ca
showul va avea ceva special. Miniscena de care spuneam mai devreme
gazduia tobele si erau cateva trepte pe care chitaristii si solistul
se catarau din cand in cand si de pe care topaiau inapoi pe scena spre
public.
Dar scopul treptelor era de fapt altul. Erau acoperite cu un grilaj
prin care se scurgea apa, si asta pentru ca intre efectele speciale
folosite si care au fost extrem de impresionante a fost o perdea de
apa ce cadea in fata tobelor si pe care se proiectau diverse litere
sau personaje care actionau conform versurilor (la Let the hammer fall
de exemplu un omulet verde lovea de zor cu un ciocan). Spre finalul
showului, inainte de comeback insa, sala a fost umpluta de fum, s-a
facut bezna si apoi au fost cateva minute cu lumini proiectate ‘pe
fum’. Greu de pus in cuvinte efectul vizual si banuiesc ca experienta
difera in functie de pozitia in sala. Sunt curioasa cum s-a vazut de
sub raze, noi vazandu-le de sus. La asta s-au adaugat pe durata
concertului diverse efecte pirotehnice si diverse lumini pe scena.
Vocea solistului a interpretat extrem de placut fiecare melodie, fara
a avea dificultati in a canta notele prea inalte sau a le tine prea
mult. Chitaristii zburdau de colo colo pe scena, fiind pe rand in prim
plan si unul din ei a cantat o vreme cu o chitara pe care se ‘deplasa’
un text rosu. La tobe n-am prea ajuns sa ma uit fiind captivata fie de
lumini fie de ceilalti instrumentisti. Am remarcat ca aveau numele lui
Anders Johansson lipit pe ele.
A fost frumoasa prezentarea pe care solistul Joacim a facut-o
celorlalti membri. Nu a spus doar numele fiecaruia si a povestit cate
ceva despre fiecare in parte. Iar la balada ‘Between the two worlds’
nu a fost decat el cu unul din chitaristi pe scena. A fost un moment
impresionant.
Sper sa mai am ocazia sa-i revad si poate undeva in aer liber, fara
posibilitatea de a avea atat de multe efecte in show. Si asta deoarece
imi dau seama ca am fost furata de efecte.
Dar finalul concertului – Hearts on fire – a facut sala sa explodeze
si sa te faca sa-ti doresti sa nu se fi terminat dupa ‘doar’ 2 ore.

Playlist Hammerfall:

Punish and Enslave
Crimson Thunder
Blood Bound
Hallowed by My Name
The Abyss
Last Man Standing
Legion
Renegade
Glory to the brave
Something For The Ages
Drum Solo
Heeding the Call
Any Means Necessary
The Way of the Warrior
Between Two Worlds
Natural High
Riders of the Storm

Comeback:
Lore of the Arcane
Trailblazers
Let the Hammer Fall
Hearts on Fire

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: